Category Archives: fel principal

Paste cu somon si broccoli /Salmon and broccoli pasta/ Pâtes au saumon et brocolis

03 Feb 15
Simona Haliga
, , , ,
one comments

16208603347_91e082715a_z

azi va dau ideea unui prinz rapid,nutritiv ,cu citeva ingrediente si care nu presupune mari abilitati  in  bucatarie,el poate fi apanajul oricarui incepator.reteta e un maraton de cca 20 minute la capatul careia veti avea in fata un prinz complet ,placut privirii  ,un amestec de culori si de texturi care va vor delecta palatul si papilele.asta cu un minimum de coordonare ,pentru ceva in cuptor si trei vase pe foc direct. 🙂

Read More…

Chefal rosu cu confit de fenicul/Red mullet with fennel confit/Rouget barbet poêlé et fenouils confits

29 Jan 15
Simona Haliga
, , , , ,
No Comments

16370600531_803a865214_c

iata ca prin draft -uri zacea inca o reteta de chefal rosu,pestele preferat al juniorului nostru.reteta este inspirata de bocuse ,la fel ca in chefalul rosu à la niçoise preparat acum ceva vreme.asa ca mai facem o schimbare,o mai dam si pe peste ,nu numai pe brinzeturi. 🙂

Read More…

Brinza Mont d’Or la cuptor sau ” boîte chaude”

14 Jan 15
Simona Haliga
, , , , ,
5 comments

16062954307_344ce9553e_c (1)

de mont d’or va vorbeam anul trecut aici,intr -un post  din seria dictionarului de brinzeturi,anul acesta ea este protagonista unei retete cit se poate de simple si plina de savoare, in acelasi timp rustica,ancestrala,accesibila,conviviala.este vorba de prepararea ei la cuptor,in cutia in care e ambalata,asezata pe propriul capac,preparare pe care francezii o numesc  ” boîte chaude”,cutie calda cum ar veni ,in traducere “mot  à mot “.

Read More…

Biban de mare/sea bass/bar,loup de mer cu fenicul si portocala

12 Oct 14
Simona Haliga
, , , , ,
one comments

 photo 534acd1f-7df1-491e-8b55-1935bdd96189_zps6eedfd96.jpg

unul din visele mele este sa ajung intr-o dimineata de vara pe insula Oléron,inainte de ora cinci ,in portul de pescari de la Cotinière (al saselea port de pescuit din franta,specializat pe pescuitul de specii nobile de peste si fructe de mare),sa vad pescarii venind din larg odata cu rasaritul soarelui si sa urmaresc apoi bursa de peste de la acea ora.vaporasele de pescuit sint colorate,decorate cu stegulete multicolore, pestele este deja conditionat pentru transport catre piete si restaurante.

Read More…

Chefal rosu/rouget à la niçoise

04 Sep 14
Simona Haliga
, ,
3 comments

 

 photo fffe5116-bc26-41ba-a95a-07c4e1399214_zps3b9e0ea6.jpg

gata cu vacanta asta de doua luni pe blog(am muncit pe brinci ,sa stiti,nu a fost vacanta for real 🙂 ) ,m-am hotarit azi sa va prezint  una din”cele mai bune retete ale pescarului”,o carte scrisa de paul bocuse si aparuta in franta in cadrul unei serii populare,cu multe retete regionale si traditionale frantuzesti,serie ce cuprinde aproape 40 de volume.retetele sint usoare ca executie,ingredientele reprezentind cheia ,dar si imboldul de a le da curs.mici istorioare si acuarele insotesc fiecare reteta,intr-o prezentare grafica  clara,simpla si simpatica totodata.

ingrediente pentru 4 persoane:

4 chefali rosii frumosi( chefalul rosu fiind un peste de talie mica),facuti fileuri,

4 fileuri de ansoa,tocate,

1 catel de usturoi,tocat,

1ceapa medie,tocata marunt,

4 rosii mari,coapte,taiate in cuburi mici,

1/2 de lamiie,

1 buchet mic de patrunjel,tocat,

1 lingura mare de capere,clatite cu apa rece si scurse,

3 linguri de ulei de masline,

piper,dupa gust.

curatati pestele si filetati-l,spalati-l riguros.intr-o tigaie antiaderenta incingeti uleiul de masline si in el inmuiati la foc mic ceapa ,anchoa si usturoiul,fara sa le lasati sa prinda culoare.adaugati rosiile tocate,piperul si lasati totul la foc mic inca cca 20-30 minute amestecind din cind in cind.asezati apoi cu atentie fileurile de chefal peste sosul obtinut si stropiti-le cu suc de lamiie,lasindu-le sa se gateasca tot la foc mic ,5-6 minute,fara sa le intoarceti.la sfirsit adaugati caperele si patrunjelul tocat si luati tigaia de pe foc.

serviti cald si lasati-va purtati de miresmele culinare ale  sudului frantei,enjoy! 🙂

Eclade /eglade de midii si povestea ei

02 Jul 14
Simona Haliga
, , ,
2 comments

IMG_20140615_125445

in varianta scurta ,dar atotcuprinzatoare.:) voi articula in romaneste cuvintul si ii voi spune eclada,cu permisiunea voastra ,caci imi va fi mai simplu si sper sa nu aduc astfel mari prejudicii nici limbii franceze ,nici celei romane.ne aflam in fata unui mod de a prepara midiile arhaic ,specific departamentului charente-maritime din regiunea poitou-charentes ,franta.departamentul se intinde de-a lungul coastei vestice,la atlantic si ca atare gastronomia e influentata  de preocuparile localnicilor:pescuit, de peste si fructe de mare dar si de cresterea de midii,stridii,creveti,homari,langustine.

PicMonkey Collage

PicMonkey Collage

eclada putem minca in mai multe locuri (chiar si acasa) ,insa ea este specifica insulei oleron(cea mai mare insula a frantei dupa corsica ) si regiunii orasului royan.cuvintul vine dintr-o limba romanica veche,dezvoltata in aceasta parte a continentului,limba  saintongeais si pina la urma el se refera la faptul ca eclada se face cu foc de ace de pin.

PicMonkey Collage

de fapt reteta este foarte simpla,midiile se aseaza pe o scindura lata (din lemn brut,netratat) cu partea ascutita in sus si sint acoperite cu ace de pin uscate bine,intr-un strat de minimum 10cm , se da foc la acele de pin (ajutatindu-ne de o bucatica de ziar ) si focul e intetit cu un evantai dintr-un carton sau ce aveti la indemina(traditional e un calendar postal).cind acele de pin sint arse(totul dureaza cam 10 minute),cenusa e inlaturata cu acelasi evantai.

PicMonkey Collage

PicMonkey Collage

midiile se servesc direct de pe scindura,cu mina ,in compania unor felii de piine bine prajita unsa cu un unt local precum si a nelipsitului vin alb tara charentez.localnicii au  si o vorba,sa nu maninci eclada imbracat cu camasa alba ca sigur te vei murdari.dar asa cum spunea o reclama de toata jena cindva”murdarirea e placuta” (sau ceva de genul),credeti-ma ,de data asta,e foarte placuta :).asezati de o parte si de alta a scindurii,ungind feliile calde de piine cu vestitul unt  sarat de poitou-charentes putem impartasi feriti de soarele arzind al verii(sezonul de midii incep in mai-iunie) clipe de neuitat,eclada fiind “un plat” foarte convivial,care aduce ceva in plus unei mese obisnuite.noi am fost anul acesta pe insula oleron ca sa repetam experienta .exista acolo un restaurant deschis in 1966,

PicMonkey Collage

situat  peste drum  de un canal cu apa de ocean unde se cresc fructe de mare.restaurantul zace nestiut ,nici un indicator nu te duce spre el,e amenajat intr-o veche cabana de manipulare  a stridiilor (cindva voi gasi timp poate sa va povestesc si despre asta) si isi face reclama doar “din gura-n gura ” sau “bouche a l’oreille”,cum zice francezul.si bineinteles,ai nevoie musai de rezervare seara,cind se incing petreceri dansante .pe masa,da! :).se servesc doar fructe de mare,dar poti prestabili si un alt meniu cind faci rezervarea daca ai alergici in preajma .

PicMonkey Collage

restaurantul este situat in comuna saint-georges-d’oléron si se numeste “la roue tourne“(roata se invirte) si acest lucru se vede in decorul rustic presarat cu roti fel de fel.numele nu-l veti gasi,el este gravat “firav ” intr-o piatra de la intrare,acoperita de o tufa de trandafiri.eclada se serveste aici nu numai cu piine,unt si vin alb ci si cu rondele de ceapa,rosii,ardei ,castravete,taiate pe o farfurie,care merg foarte bine,evident ,cu gustul de fum de pin al midiilor.

PicMonkey Collagesperind ca v-a placut povestea ecladei si ca din ea transpare nu numai miros de fum ci si de vacanta si dor de duca,va las,sa aveti o zi frumoasa! 🙂




Spaghetti cu scoici,sos de rosii , leustean precum si povestea lui ” pêche à pied “

28 Jun 14
Simona Haliga
, , , , ,
No Comments

dd865eda-1e3c-4446-951d-45d9ae8481b0_zps9e44d0a8nu stiu daca v-am povestit vreodata despre “peche a pied“.este o expresie apartinind limbii franceze care desemneaza o forma ancestrala de “vinatoare,”in care,la maree joasa(reflux),putem culege fructe de mare ca stridii,midii,crabi, homari(asta destul de rar,in general),o pleiada de melci de mare si de scoici,ultimele fiind cele denumite generic in limba engleza clams.bineinteles ca totul se desfasoara azi intr-un un cadru legal clar ,care precizeaza locul exact in care putem face asta,marimea minima a fiecarei vietati culese ,data la care o putem face(in nici un caz in perioada reproducatoare) precum si cantitatea maxima admisa.prima data cind am vazut asta,aici,pe coasta de vest a frantei,unde ne-am aciuat de vreo trei anisori incoace,mi-a parut ceva cumva barbar,dar in acelasi timp ceva cald,profund uman,cu radacini adinci si care evidentiaza atit de clar  acea comuniune perfecta cu natura pe care de multe ori simt ca am pierdut-o ireversibil.unii fac o meserie din asta (si cistiga binisor,fructele de mare fiind scumpe chiar si aici),altii o fac in vacante,pentru destindere .marea majoritate a celor ce practica peche a pied sint localnicii ,care fac asta urmind traditia in care au fost educati si crescuti,traind chiar si in aceste timpuri moderne in ritmul mareelor,oceanul,atotputernic,nepravazut si ciclotimic 🙂 oferindu-le mereu o hrana de calitate,in mod gratuit,lucru de nepretuit pentru ei.iar timpul petrecut pentru a aduna fructele marii poarta nu numai insemnul simbiozei cu natura ci are si puterea de a coagula si perpetua relatii umane intre tipuri de personalitate diverse.deprinderea se capata de la o virsta frageda,copiii fiind mereu prezenti  la aceasta activitate ,inarmati cu mici instrumente pentru a sapa in nisip,pentru a rascoli pietrele(pe care,sa nu uit,trebuie sa le lasi in pozitia gasita,pentru a nu perturba ecosistemul),pentru ca apoi sa-si contabilizeze comorile strinse in galetusele de nisip care cu citeva minute inainte construisera cele mai fanteziste castele. 🙂 asa ca azi va prezint o reteta simpla,cu scoici extrem de proaspete,culese de noi personal,in 10 minute maxim,la sfirsitul unei zile superbe de vara petrecuta pe una din cele mai frumoase plaje din regiune,este vorba de plaja le galon d’or din cartierul rezidential ronce-les-bains din orasul la tremblade ,o plaja ce se afla intr-un domeniu forestier de cca 8000 de hectare ,in care pinul este rege.reteta este pe cit de simpla si rapida,pe atit de gustoasa,scoicile culese purtind in franceza denumirea de “coques”,echivalentul in engleza fiind “”cockle”.

ingrediente pentru 4 persoane:

1 kg de scoici(coques),

3 catei de usturoi,

2 esalote tocate,

3 rosii tocate marunt,

sare,piper dupa gust,

500 grame spaghetti,

200ml de vin alb sec,

2-3 frunze de dafin,

1 buchet mic de leustean.

IMG_20140622_210144_zps016fa214

vinul se pune la fiert cu frunzele de dafin si cind da in clocot ii adaugam scoicile,sa se deschida.asta dureaza in genere 4-5 minute maximum.le tragem de pe foc si cind temperatura ne permite decorticam scoicile ,pastrind citeva pentru decor,apoi le rezervam la cald.intre timp,punem la fiert apa cu sare,intr-un vas incapator,pentru spaghetti.respectam timpul prescris pe ambalajul pastelor,minus un minut-doua,caci le vom perpeli nitel si in tigaie,cu sos si cu scoici.intr-o tigaie ,in care am incins uleiul de masline,adaugam usturoiul tocat,ceapa tocata,rosiile facute cuburi mici si le sotam citeva minute,4-5 .saram si piperam dupa gust,dupa care aducem in tigaie pastele si scoicile,le imprietenim bine si asteptam sa atinga toate aceeasi temperatura .dupa care rasturnam totul pe un platou.le presaram cu leustean proaspat tocat si servim cald.ca sa nu spun fierbinte,ca nu e sanatos. :)sa aveti pofta si sa fiti sanatosi! 🙂

Sole à la meunière

07 Jun 14
Simona Haliga
, , ,
one comments

DSC_0464_zps5c6b293f

azi am avut dificultati pentru a ma loga pe blog,ca sa vezi apanajul celor ce posteaza rar,au sanse mari sa uite parola.:) asa ca odata logata  va prezint scurt  de tot un clasic francez,sole a la meuniere.a la meuniere inseamna metoda de gatire prin care un peste este dat prin faina si prajit in unt,iar sole este un peste oceanic plat(tradus in limba romana “limba de mare”),cu o textura extrem de fina si un gust rafinat.in reteta de fata eu am folosit niste sole mai mici,”solettes” ,proaspat pescuiti in largul oceanului .acesti pesti trebuie jupuiti de pielea cenusie pe care o au pe una din parti(pe partea cealalta sint albi),iar lucrul acesta este destul de simplu,se face o mica incizie la coada,se racleaza acolo putin pielea sa avem de ce apuca si printr-o miscare hotarita si rapida tragem si pielea se smulge.trebuie sa va precizez ca populatia locala nu face asa ceva,pescari si mincatori de peste din tata in fiu,locuitorii charente-maritime-ului maninca sole cu tot cu pielita  si cel mai des gatit asa ,a la meuniere.ma rog ,la ce nu adauga francezul unt si patrunjel in bucatarie,greu de gasit un asa fel. 🙂

ingrediente:peste sole(unul de persoana),unt,sare,piper,faina,suc de lamiie,patrunjel verde tocat.

cum procedam:intr-o tigaie punem untul la topit si-l lasam sa se incalzeasca la foc mic ,pina emana mirosul de unt usor prajit ,de aluna de padure.in acest moment am obtinut “beurre noisette”,un termen gastronomic pe care il gasiti explicat mai jos.luam pestele de cap (el e in prealabil curatat de pielita si eviscerat,spalat ,uscat cu servete de hirtie) si il dam prin faina uniform.scuturam surplusul si il plasam in tigaie ,in untul care face spuma,pe partea cu pielea alba,neinlaturata.il lasam acolo pina cind se rumeneste ,dupa care il intoarcem pe partea cealalta,cu pielea inlaturata.aici gatirea va dura mai putin.plasam pestii intr-un platou apoi si peste ei presaram patrunjel verde tocat,apoi suc de lamiie si ii rezervam la cald.punem la topit inca o nuca de unt  in tigaie si o lasam sa se topeasca lent si sa se prajeasca tot pina la stadiul de “beurre noisette”.acest unt il turnam peste pestele stropit cu lamiie si garnisit cu patrunjel tocat exact inainte de servire.poate fi acompaniat de ceea ce va place, cartofi facuti la vapori,orez,ciuperci sau alte legume.vinul trebuie sa fie unul alb,in topul recomandarilor situindu-se sancerre,produs in regiunea centru a frantei.daca nu gasiti sole,puteti gati un pastrav la fel,va avea,de asemenea ,un gust sublim.

“beurre noissete” este un termen culinar ce desemneaza acel produs al gatirii untului ordinar(dulce sau sarat) la temperaturi ce cresc lent,progresiv,fapt care duce la disocierea untulului (clarifiere).apa se evapora lent ,lipidele si cazeina(spuma ce se formeaza in tigaie) dau culoarea aurie si  gustul particular denumit “beurre noisette”(noisette fiind desigur aluna de padure,untul obtinut avind miros asemanator).un “beurre noissete”varsat peste suc de lamiie si patrunjel tocat devine “beurre meunière”.

sper sa va placa reteta acesteti seri si nu uitati,miine ne intilnim la brinza de duminica!care o fi aia? 🙂

Sandwich cu brinza de capra,miere si nuci

09 May 14
Simona Haliga
, , , , , , , ,
No Comments

DSC_0453_zpsd99e0eaa

un post scurt pentru azi,nu va inoportunez cu multe detalii,trec direct la subiect. 🙂 vinerea trecuta ,taman o saptamina de atunci,facind piata impreuna cu fiul meu  ,intram sa ne cumparam si niste piine la boulangerie,locul ala magic in care intilnesti atitea si atitea feluri de piine ,ciocolata si prajituri,torturi,tarte si in care mirosurile sint cu adevarat mirobolante.aglomeratie mare,mon cher,caci e vacanta si ca urmare,lume peste lume adunata la marginea marii.ca urmare ,o politica de preturi foarte prietenoasa si o multime de produse care nu le intilnesti zi de zi.ochii mi-au fost stirniti din prima de un sandwich cu brinza de capra si nuci,pe care ieri l-am reprodus acasa in chip de masa de prinz,o combinatie de zile mari pentru orice papila gustativa,iata reteta ,de o simplitate covirsitoare  🙂 :

Read More…

Tajine cu chiftelute de miel si vinata

03 May 14
Simona Haliga
, , , ,
No Comments

DSC_0802_zpse575c462

 

stiti deja ca iubesc tajinele marocane ,le gasesc a fi pline de originalitate,gust,,culoare,intrigant de  savuroase.drept care va propun sa terminam saptamina cu o tajine clasica ,abordabila ,usoara si deloc mincatoare de timp.sau nervi. 🙂

ingrediente pt.6 persoane:

2 vinete,

1 dovlecel,

2 -3 linguri ulei de masline,

600 gr carne de miel,

2 catei de usturoi,

1 lingurita de pudra de cumin(chimion),

1 lingurita de paprika,

1 lingura de ras-el-hanout,

200 ml  rosii cuburi in conserva,

sare,piper,dupa gust.

spalati vinetele ,dovlecelul si le taiati in cuburi mai mari.puneti uleiul la incalzit intr-o tajina sau cratita mai mare si rumeniti aceste cuburi pe toate partile.le scoateti si le pastrati la cald.in uleiul restant lasati ceapa tocata la inmuiat,la foc mic,pina devine transparenta.adaugati apoi chiftelutele modelate din carnea de miel si le inglobati ,condimentele,usturoiul tocat si strivit sub lama cutitului,conserva de rosii si 200 ml apa.acoperiti cu un capac si lasati sa fiarba molcom 20 minute.potriviti apoi de sare,piper,dupa gust,adaugati cuburile de vinata si dovlecel,acoperiti iar si lasati inca 20 minute sa fiarba la foc mic.serviti cald,cu lipie,bagheta,paste,cus-cus,pofta buna si un week-end bun ,frumos si voios! 🙂

Animated Social Media Icons by Acurax Responsive Web Designing Company
Translate »