Sole à la meunière

DSC_0464_zps5c6b293f

azi am avut dificultati pentru a ma loga pe blog,ca sa vezi apanajul celor ce posteaza rar,au sanse mari sa uite parola.:) asa ca odata logata  va prezint scurt  de tot un clasic francez,sole a la meuniere.a la meuniere inseamna metoda de gatire prin care un peste este dat prin faina si prajit in unt,iar sole este un peste oceanic plat(tradus in limba romana “limba de mare”),cu o textura extrem de fina si un gust rafinat.in reteta de fata eu am folosit niste sole mai mici,”solettes” ,proaspat pescuiti in largul oceanului .acesti pesti trebuie jupuiti de pielea cenusie pe care o au pe una din parti(pe partea cealalta sint albi),iar lucrul acesta este destul de simplu,se face o mica incizie la coada,se racleaza acolo putin pielea sa avem de ce apuca si printr-o miscare hotarita si rapida tragem si pielea se smulge.trebuie sa va precizez ca populatia locala nu face asa ceva,pescari si mincatori de peste din tata in fiu,locuitorii charente-maritime-ului maninca sole cu tot cu pielita  si cel mai des gatit asa ,a la meuniere.ma rog ,la ce nu adauga francezul unt si patrunjel in bucatarie,greu de gasit un asa fel. 🙂

ingrediente:peste sole(unul de persoana),unt,sare,piper,faina,suc de lamiie,patrunjel verde tocat.

cum procedam:intr-o tigaie punem untul la topit si-l lasam sa se incalzeasca la foc mic ,pina emana mirosul de unt usor prajit ,de aluna de padure.in acest moment am obtinut “beurre noisette”,un termen gastronomic pe care il gasiti explicat mai jos.luam pestele de cap (el e in prealabil curatat de pielita si eviscerat,spalat ,uscat cu servete de hirtie) si il dam prin faina uniform.scuturam surplusul si il plasam in tigaie ,in untul care face spuma,pe partea cu pielea alba,neinlaturata.il lasam acolo pina cind se rumeneste ,dupa care il intoarcem pe partea cealalta,cu pielea inlaturata.aici gatirea va dura mai putin.plasam pestii intr-un platou apoi si peste ei presaram patrunjel verde tocat,apoi suc de lamiie si ii rezervam la cald.punem la topit inca o nuca de unt  in tigaie si o lasam sa se topeasca lent si sa se prajeasca tot pina la stadiul de “beurre noisette”.acest unt il turnam peste pestele stropit cu lamiie si garnisit cu patrunjel tocat exact inainte de servire.poate fi acompaniat de ceea ce va place, cartofi facuti la vapori,orez,ciuperci sau alte legume.vinul trebuie sa fie unul alb,in topul recomandarilor situindu-se sancerre,produs in regiunea centru a frantei.daca nu gasiti sole,puteti gati un pastrav la fel,va avea,de asemenea ,un gust sublim.

“beurre noissete” este un termen culinar ce desemneaza acel produs al gatirii untului ordinar(dulce sau sarat) la temperaturi ce cresc lent,progresiv,fapt care duce la disocierea untulului (clarifiere).apa se evapora lent ,lipidele si cazeina(spuma ce se formeaza in tigaie) dau culoarea aurie si  gustul particular denumit “beurre noisette”(noisette fiind desigur aluna de padure,untul obtinut avind miros asemanator).un “beurre noissete”varsat peste suc de lamiie si patrunjel tocat devine “beurre meunière”.

sper sa va placa reteta acesteti seri si nu uitati,miine ne intilnim la brinza de duminica!care o fi aia? 🙂

One thought on “Sole à la meunière

  1. Pingback: Tartar de stridii de Charente-Maritime cu brinza de capra | Alison's Trials

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *