UN PRINZ PENTRU O TRISTA ZI DE LUNI(A LUNCH FOR A BLUE MONDAY)




din sirul nesuferitelor zile de luni,asta chiar nu prevestea nimic lacrimos,ba din contra ,eram libera si m-am trezit bucuroasa ca pot avea si eu o dimineata cu fiul meu ,in care,pe indelete,sa ne trezim,sa ne povestim visele si sa ne facem planuri .si sa visam impreuna cu ochii deschisi la cite aventuri ne asteapta in universul unic al jocului si cite altele.totul a fost asa pina cind a trebuit sa ne despartim ,la usa clasei…cind au inceput sa curga lacrimi siroaie si motive pentru care el nu vrea sa ramina la gradinita:e galagie mare(si are dreptate),nu-l suporta pe D.,doamna il pune sa scrie in tot felul de caiete cind el vrea sa se joace,e bolnav,tuseste,etc.servetelele ude de lacrimi luau rind pe rind drumul cosului si eu incercam sa controlez situatia,nadusind in caldura de acolo,mingiindu-l ,incurajindu-l sa-mi spuna adevaratul motiv al disperarii.am fost tentata sa-l iau acasa,dar mi-am dat seama ca as gresi.asa ca mi-am propus sa-mi calc pe inima(care deja singera:)) si sa plec,apoi sa revin cu un telefon,sa ma pot calma.evident ca odata ajunsa acasa am inceput sa-mi fac fel de fel de probleme si sa pling,gindindu-ma la suferinta lui si la neputinta mea de moment si nenorocita zi de luni.
ma rog,norocul meu cu hus,care a avut darul de a ma aduce cu picioarele pe pamint,explicindu-mi cit de usor sunt manipulata de “rodul dragostei noastre”,cit de greu accepta el regulile de la gradi si cit de greu e sa treci de la statutul de “centrul universului”la cel de atit de comun si banal de “copil intr-o mare de copii”…bineinteles ca am dat si telefonul de rigoare,doamna chiar i-a dat lui telefonul:”mami ,imi pare rau,eram un pic mofturos!”a fost o scuza repede inventata…am inceput sa ma inseninez,suferinta “botului de aur”luase sfirsit ,iar eu puteam sa fiu putin mai relaxata.
la realizarea acestei stari din urma si-au dat concursul si doua prietene ,voi le stiti,ZAZUZA,care mi-a dedicat o prajitura si MICUL,care m-a premiat!multumesc ,dragele mele,mi-ati refacut lunea frumoasa!
si fiindca mi-am recapatat buna stare de spirit am pregatit si prinzul ,copanele de pui la cuptor cu salata pe suport de andive.

totul a fost facut la inspiratia de moment,am condimentat copanelele intr-un amestec aproape in genul tandoori masala(dar fara iaurt),adica cu
-2 lingurite boia dulce de ardei,
-1 lingurita turmeric,
-1 lingurita garam masala,
-zeama de la 1 lamiie si 5 catei de usturoi pisat,le-am lasat la frigider o ora,apoi le-am dat la cuptorul preincalzit cca 50 minute,foc moderat ,acoperite cu folie de aluminiu,apoi 10 minute,pentru rumenire ,fara ea.
salata insotitoare a presupus :
1 andiva,desfacuta in frunze,ca suport pentru salata,
1 cutie naut,scursa de zeama,
2 castraveti,taiati cuburi,
1 borcan cu porumb fraged murat,taiat rondele,
1 rosie,taiata cuburi,
1 ardei capia,taiat patrate mici,
1 ceapa rosie ,taiat si ea cubulete,
un dressing format din otet alb(1lingura),ulei de masline(2 linguri),sare,piper.
ingredientele amestecate se asezoneaza cu dressing-ul,apoi salata se pune cu lingurita pe frunzele de andiva,copanelele sunt plasate in centru,gata de servire!enjoy!

29 thoughts on “UN PRINZ PENTRU O TRISTA ZI DE LUNI(A LUNCH FOR A BLUE MONDAY)

  1. Margot

    urmeaza prima zi de scoala pentru care se anunta ropote de plans, prima ciondaneala cu baietii din clasa, suferinta enorma ca fata cu codite blonde si clama roz din banca a treia de la fereastra nu-i acorda atentie, primul campionat pe scoala la fotbal si primul meci pierdut (aici va fi dubla suferinta, ca daca ar fi castigat, l-ar fi observat si fata mentionata anterior)…and so on. alison,

    Reply
  2. Daniela

    Nu-mi permit sa atentez la papita ta, dar un pupic (drept incurajare) pe obraz si tie si printului, va trimit cu drag, chiar daca sint departe.

    Reply
  3. Sara & Miki

    M-ai speriat la inceput… bine ca nu a fost decat un capriciu de copil. Dragostea de mama te-a facut sa fi trista, dar peste timp, iti vei aminti de aceste momente zambind. Pup!

    Reply
  4. Zazuza

    ce prezentare superb! ti-am zis esti o maestra si te admir. cred ca s-a vazut si din prajitura :)). cat despre cel mic, n-am putut sa nu rad, povestesti asa frumos. cat santaj sentimental pe el! noroc cu sotul tau, barbatii astia sunt mai cu picioarele pe pamant, nici n-ai crede ca odata au fost si ei asa mici santajisti – sau inca mai sunt :D?! te pup!

    Reply
  5. Adelina

    am citit cu emotie mare despre suferintele tale de luni….cit ma necajesc si pe mine lacrimile micutei mele- de parca n-sa sti cum si de unde vin!Sunt sigura ca nu sunt ultimele- dar baiatul a gasit cuvinte frumoase sa te induioseze, vezi!- frumos aranjament de bucate- si exotic gust- nemaipomentit!

    Reply
  6. Lia

    Alison,

    Povestea ta mi-a trezit amintiri…
    Fii-mea e deja la casa ei,si a fost
    copil unic,asa ca stiu exact prin ce treci.Norocul meu ca si al tau
    a fost Omu.El era singurul care rezista charmului si santajului micii printese :)In rest,tot familionul se topea ca untul la un singur suspin de-al ei.
    Cat despre pranz,ce sa mai spun .
    E foarte colorat,invitant si a fost
    sigur delicios.
    Se vede dupa ceea ce ai gatit ca erai deja senina si vesela.
    Te pup.

    Reply
  7. ghiocel07

    Cata culoare, armonie si veselie in farfurie. Bucura-te cat poti de momentele petrecute in trei. Sunt clipe care nu se intorc niciodata. Fiecare etapa are frumusetea ei. Te pup.

    Reply
  8. pansy

    baiatul meu e deja student,dar imi aduc aminte de tragedia din prima luna de gradinita,care se repeta matematic in fiecare dimineata :racnete sfasietoare in paradis !si nu era numai el,era un cor intreg .Trece repede! si tie si lui.se vede de altfel din echilibrul si culoarea celor ce ai gatit !

    Reply
  9. Liana10

    Eu sper sa am noroc cu Tudor, ca e mort dupa copiii si toata lumea imi zice sa-i mai fac un fratior…Pupam bucutele si luam un copanel, ca tare apetisant arata…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *