COD ALB IN SOS DE LEGUME(cod white in vegetables sauce)


pestele va fi mereu una din preferintele mele culinare.in primul rind, imi aminteste mereu de locurile copilariei mele,pline de piriuri si iazuri.de inserari si cintec de greieri si oracaieli de broaste…
dupa amiaza,dupa o zi de munca,barbatii plecau la pescuit cu plasa(denumita crisnic in zona si impletita manual,special facuta pentru peste mic sau mai mare) ,iar seara sotiile lor pregateau bors cu peste,peste prajit cu mujdei de usturoi si mamaliga,din aia rasturnata pe fundul de lemn si taiata cu ata,ritualic..borsul se minca cu linguri de lemn si ardei iute…ah,ai mei aveau serviciu,mamaliga se rasturna pe platou si se minca cu furculita,peste cel mai des se cumpara,tata era pescar sportiv ,nu simteam acelasi lucru cind mincam peste acasa…dar mergeam la soacra unei surori a bunicii,sa fi avut “mamuca”(caci asa ii spuneam)vreo 90 ani si acolo intram intr-o lume magica…mamuca(numele ei era SPERANTA!),inalta ,dreapta,subtire,cu o fusta lunga ,parca maturind podelele de lut cu ea,miros de busuioc,lavite acoperite cu laicere ,asteptindu-l de la “balta”pe “tatuca”…
ritualul pregatirii cinei decurgea mereu in mare liniste,nu cred ca am mai intilnit oameni asa tacuti si discreti de multa vreme.masa era facuta artizanal ,de tatuca ,la fel si taburetele cu 3 picioare.dupa ce taia mamaliga,mamuca curata ata cu doua degete de-a lungul ei de resturile de mamaliga si o punea intr-un cui(si azi vad exact ca atunci acel gest care pur si simplu m-a vrajit).dupa care ne asezam cu totii in fata castroanelor de lut in care era borsul,aromat,plin de leustean si piper proaspat macinat…la sfirsitul mesei ma ridicam ,imi faceam cruce si-i multumeam Celui de Sus,apoi spuneam si sarut-mina pentru masa mamucai si plecam…acele seri de vara in care umblam singura pe drum(nu aveam mai mult de 3-4 ani)si mincam la acesti oameni ,din alte vremuri,sunt una din cele mai pregnante amintiri ale copilariei mele,senzatiile toate traite acolo fac parte din magia acelei virste .

senzatii de care fiul meu nu va avea parte,din pacate…mincare facuta la aragaz ,nu la plita taraneasca ,tigai de teflon si inox…foarte rar peste salbatic si nu de crescatorie.oricum ar fi ,el e un mare amator de peste ,asa ca ,adaptindu-ne vremurilor(si oamenilor!),zilele trecute am preparat iar peste.
cumparasem acum ceva vreme niste cod alb,cu piele…faptul ca trebuia sa-l jupoi de ea m-a tinut departe de el.asta pina intr-o zi ,cind mi-am luat elanul necesar si am facut-o,dorind sa prepar peste pentru cina .operatiunea a decurs destul de anevoios,dar am biruit pina la urma…cert este nu voi mai achizitiona curind forma asta de cod,cu piele…
ma rog,asta a fost partea neplacuta a povestii,caci preparatul in sine a fost placut si rezultatul bun si plin de arome.ce ingrediente am folosit:

2 trunchiuri de cod alb cu piele(pe care am jupuit-o),
1 ceapa rosie,taiata julien,
1 ardei ,tot julien taiat,
1 rosie mare ,taiata cuburi mici,
1 catel de usturoi,zdrobit,
1 lingurita de seminte de coriandru,zdrobite putin in mojar,
50ml vin alb.
sare,piper,
1/4 lingurita turmeric,
2 linguri ulei de masline.

in uleiul incins,am dat drumul mai intii la coriandru,apoi am adaugat ceapa,am lasat-o sa se faca translucida,apoi am adaugat restul de legume si le-am lasat citeva minute,tot invirtind cu spatula in ele.dupa care am asezonat cu sare ,piper,un pic de turmeric pt. culoare,am adaugat vinul,am adus la fierbere si am pus pestele deasupra.peste el am asezat capacul,am redus focul putin si l-am lasat acolo cred ca in jur de 7-8 minute.se decoreaza cu patrunjel verde si ceva coriandru risnit si se serveste cu ce va place:mamaliga,orez,cartofi fierti,etc.
ENJOY!

27 thoughts on “COD ALB IN SOS DE LEGUME(cod white in vegetables sauce)

  1. Micul

    Mommmma ce fain ii pestele asta.Stai pe aproape ca ne-mbracam si venim la voi.
    Pupam Iepu si va dorim o duminica cat mai frumoasa.

    Reply
  2. Cami

    In sfirsit gasesc si in blogurile romanesti cod cu sos. nu numai crap sau caras la cuptor. Noi iubim sosurile de toate felurile, dee boala noastra.O duminica placuta! Cami

    Reply
  3. ghiocel07

    Imi place pestele dar mai mult mi-a placut povestea. Din pacate copiii si nepotii nu vor avea posibilitatea sa o traisca pe viu. Alte vremuri!

    Reply
  4. Lia

    Nu mai mancam mamaliga taiata cu ata la masute cu trei picioare,dar
    pentru divertisment,mai putem sa o
    punem in vase de lut si sa o mancam cu lingura de lemn.
    Important este sa trensmitem mai departe retetele bunicilor,mamucilor,
    sa ne facem cruce inainte de masa
    si sa spunem Multumesc dupa.
    Frumoasa poveste Alison.

    Reply
  5. Elena Toma

    Alison, parca povesteai din copilaria mea, cand eram cam de aceeasi varsta cu tine, in Bucovina. Cand am ajuns in Moldova de mijloc toate acestea nu mai existau… In familia adoptiva "mamuca" se transformase in bunica si mamaliga era mai raruta, in schimb m-am obisnuit cu alte retete ai obiceiuri culinare. Povestea insa este "sosul" cel mai grozav, pe langa reteta in sine. Eu

    Reply
  6. Adelina

    mama mea mai taie mamaliga (maliga) cu ata, care e legata de gaura fundului…ce frumos ne spui despre mamuca ta…voi veni ades pe la blogul tau!

    Reply
  7. Nina's

    Alison, merci de vizita si comment;
    daca mai vrei sa schimbi gustul la peste treci pe la mine la o saramura; am si mamaliguta cu mujdei…si..si altele…o bere rece, un vin rosu la gheata…yummmm pup

    Reply
  8. dana2dor

    Superba povestea! Din pacate eu nu am avut parte de asemenea trairi, doar imi pot imagina, dar nu este acelasi lucru.
    Esti o fericita numai si pentru faptul ca ai asemenea amintiri.Si mie imi place pestele, iar reteta este delicioasa!
    Iti doresc o saptamana excelenta!

    Reply
  9. JANET

    Imi place ce zici,mi-ai rascolit si mie o gramada de amintiri!Eu nu maninc asa des peste ,inschimb,al meu barbat….dimineata ,la prinz si seara….de s-ar putea!Este si un pescar inrait!
    O zi buna iti doresc!

    Reply
  10. sarah

    eu personal ador pestele oricum ar fi gatit.reteta ta este foarte interesanta iar povestea este foarte emotionanta.cine nu tanjeste dupa copilarie?
    pupici multi

    Reply
  11. My Little Space

    Thank you very much for the wonderful story, Alison. I think the fish recipe sounds wonderful and comforting as well. Hope you're enjoying your day, dear.
    Blessings, kristy
    p/s how is Simon? Fine I hope!

    Reply
  12. Oana

    O poveste minunata, ai povestit asa frumos de parca vedeam totul in fata ochilor!
    De peste ce sa mai zic…super bun!!!

    Reply
  13. dana

    oof, da, cu mamaliga de pe vremuri nu m-am mai intalnit nici eu demult. bunicii s-au dus toti, pentru fetita mea lumea aceea e disparuta. de multe ori am nostalgii si mi-as dori si pentru ea o vara la tara… in lipsa, cum zici, macar mancarea s-o tinem minte. multumesc de poveste, alison, mi-a facut placere s-o citesc.
    eu uneori nu ma mai obosesc cu pielea, pentru ca odata gatit vine jos

    Reply
  14. Mari

    Ce amintiri mi-ai rascolit cu povestea ta! Bunicii mei si cei materni si cei paterni, au trait la campie, dar asta nu m-a impiedicat sa-mi petrec toate vacantele cand la unii cand la ceilalti. Fundul de lemn si firul de ata cu care taia mamaita mamaliga, erau la fel.
    Reteta e delicioasa!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *