jurnal de duminica

nu ma asteptam sa traiesc atit de “deep” aceasta zi…dar soarele asta navalnic ma obliga ,bag seama,sa ies din hibernare…
ne-am indepartat putin de oras pentru un picnic …neprogramat.
asa am putut mirosi pilcurile de iarba ce-au rasarit pe dealuri:

am observat papadiile ,

si alte floricele iesind la lumina dintre vrejuri uscate ,consfintind,pentru a cita oara ,miracolul renasterii,

cea mai scumpa floare si miracolul vietii mele raminind aceasta,totusi:

ne-am ocupat de pregatirea mesei si a bucatelor:

am alergat prin aerul eliberat parca de tot ce-nseamna incarcarea negativa a cotidianului,ne-am tavalit pe pamintul inca gol,ici colo presarat cu iarba si flori…
si-asa privind cerul ,soarele ,jocul nostru de trei,am avut revelatia bucuriei ,a pacii si-a implinirii.
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
sa fie asta emotia primaverii ,oare?